Un subiect pe cât de delicat, pe atât de important, pentru a pune bazele unei educații sexuale solide celor mici. Dar oare de ce ne este atât de dificil să abordăm acest subiect? Educația sexuală aduce cu sine multe provocări, existând îndoială în ceea ce privește abordarea acestui subiect. Oare nu e prea devreme să deschidem acest subiect? Oare nu precipităm noi, ca și părinți, lucrurile? Ei bine, contează foarte mult ce anume povestim cu copiii și când anume.

Studiile internaționale ne prezintă rezultate deosebite din țările unde există programe comprehensive de educație sexuală, proces parcurs etapizat în funcție de vârstă: amânarea debutului activității sexuale, grad de protecție ridicat, sănătate sexuală și reproductivă, asertivitate în exprimarea limitelor în relații, scăderea numărului de parteneri sexuali. 

Așadar, ce putem povesti cu copiii la această vârstă?

În această etapă, le vorbim copiilor despre corp, spațiu personal, atingeri și comportamente nepotrivite. Educația sexuală în acești ani vine ca răspuns la curiozitatea lor față de corp, diferențe anatomice dintre fete și băieți, funcțiile organelor genitale, cum apar copilașii pe lume. Explicațiile simple, ușoare, fără conotații sexuale sunt necesare și suficiente la această vârstă. Această curiozitate este una normală și acoperă o nevoie oarecum superficială de informație. Sunt de evitat răspunsurile detaliate, complicate și tehnice.

Răspunsul relaxat și natural este fundamental. Așadar, cum se nasc copiii? O întrebare care ne pune pe mulți în încurcătură. La această vârstă, mulți dintre noi scăpăm cu o explicație simplă, de genul: O celulă din corp de la mami se unește cu o celulă din corp de la tati, și astfel ai crescut tu. Doctorul ne-a ajutat să ieși de acolo. De cele mai multe ori copiii se opresc aici, foarte puțini mai adaugă întrebări suplimentare, la care adăugăm răspunsuri reale, adaptate vârstei. Dacă copilul vine să ne întrebe specific ceva legat de sex de exemplu, puteți începe discuția prin a afla ce a auzit el despre asta, iar dialogul să pornească de la aceste cunoștințe.

Copiii care își petrec timpul în preajma unor copii mai mari au șanse să audă frânturi de cuvinte sau explicații. Să vă bucurați că vin înspre voi cu deschidere pentru a afla mai multe despre subiect.

Dacă nu am făcut asta deja, cum putem iniția o discuție cu copiii despre aceste subiecte?

Există o mulțime de cărți de anatomie specifice vârstei lor, care ne pot ajuta în inițierea acestui subiect. Pe lângă cunoașterea corpului și a funcțiilor organelor, e important să insistăm de asemenea pe igiena personală a propriului corp și pe limitele personale.

Vă ofer câteva recomandări de lectură pe această temă, pe care vă încurajez cu drag să le citiți alături de copiii voștri:

• Prima mea carte despre corpul uman – Editura Gama
• Adevărul gol-goluț – Ioana Chicet-Macoveiciuc
• E corpul meu, eu decid – Editura Gama

Cine oferă educație sexuală copiilor?

În primul și în primul rând părinții. Iar la această vârstă, vârsta preșcolară, părinții sunt cei care trebuie să ducă toate acest discuții de inițiere cu copiii. Un subiect necesar de adăugat de către părinți este legat de limitele și spațiul personal. Foarte trist, însă vârstele tipice în care au loc abuzurile sunt preșcolaritatea și școlaritatea timpurie. În România, aproximativ 50% dintre copiii abuzați sunt cu vârsta cuprinsă între 3 și 9 ani. Abuzurile au fost desfășurate de către o persoană cunoscută, cu acces facil la copil.

E important să îi învățăm de mici pe copii cine sunt persoanele care au dreptul să le ceară să se dezbrace, să îi însoțească la toaletă, la duș, pentru a ne asigura că aceste limite personale sunt menținute, iar copilul sesizează o cerință neadecvată.

Masturbarea – deviație de comportament?

Fiind în plin proces de explorare, această etapă presupune și explorarea propriului corp. Copiii își descoperă părțile intime, prin atingeri sau expuneri în fața oglinzii. Explorând părțile intime, prin jocul cu mânuțele, copiii descoperă întâmplător că această practică le poate aduce plăcere, devenind astfel un obicei.

Masturbarea este un lucru obișnuit la copiii mici și este considerat un comportament normal. Fenomenul poate fi întâlnit atât la bebeluși cât și la copiii de grădiniță. Comportamentul se observă cu precădere la culcare, când cei mici apelează la această autostimulare pentru a reuși să se liniștească și să adoarmă.

Ce facem noi, părinții, atunci când ne surprindem copilul masturbându-se?

Ideal ar fi să privim acest comportament ca fiind unul normal, intervenind doar atunci când copilul este observat că face asta în preajma altor persoane, prin a-i spune copilului că explorarea are loc doar în intimitate (în dormitor sau la baie). Deși poate deveni supărător pentru părinte, reacția calmă a părintelui ajută în acest proces de conștientizare.

Dacă reacțiile părintelui sunt exagerate, copilul poate dobândi o teamă față de propriul corp, inducându-i acestuia o repulsie față de sine. Pe lângă faptul că îi explicăm copilului că acest comportament are loc doar în intimitate, îl antrenăm într-un joc sau oferim alternative la jocul cu mânuțele. Este important de discutat și cu educatorii grupelor din care face parte, pentru a menține o atitudine constantă în fiecare mediu al copilului.

Când devine masturbarea un semn de îngrijorare?

În foarte puține cazuri masturbarea ar trebui să fie un semn de îngrijorare pentru adulți. Dacă observăm că acest comportament interferează cu activitățile de peste zi, când copilul se oprește din joacă sau interacțiuni pentru a se masturba, este nevoie să investigăm motivele pentru care folosește această tehnică în a evada din anumite situații. Printre principalele motive pentru care acest comportament poate să devină unul foarte des pot fi: lipsa atenției, nevoie de sprijin în echilibru emoțional, singurătatea și lipsa interacțiunilor sociale, abuzul.

Să fim alături de copiii noștri în acest proces de creștere și dezvoltare, oferindu-le răspunsurile sincere, de care au nevoie și care vor clădi relația de încredere pe care ne-o dorim cu ei.

O primăvară cu multe zâmbete și timp împreună!